Dincolo de teologie, studiile științifice arată că vorbirea în limbi nu este controlată conștient, fiind mai degrabă un fenomen spontan, profund emoțional. Totuși, neuroștiința nu poate determina dacă originea sa este divină sau pur neurologică. Mai mult, faptul că fenomene similare apar și în alte religii ridică întrebări despre autenticitatea sa.
În final, fiecare credincios este chemat să analizeze acest fenomen prin prisma Scripturii și a discernământului spiritual. Este vorbirea în limbi un har divin autentic sau doar o manifestare psihologică umană? Aceasta rămâne o întrebare deschisă, care merită o reflecție atentă.
